Poveste

Ciudatul meu frumos

Si nu, nu ma refer la o persoana ci la ciudatul care traieste si se dezvolta in mintea si fiinta mea. Ciudatul meu frumos, caruia ii plac romanele politiste si povestile cu iz catastrofal ce au o samanta de realism. Nu pare deranjat nici de povestirile romantice insa scepticul din el le gaseste  exagerate si cliseice.

Ciudatul meu stie ca DSC_0916romantismul conturat de cei mai buni regizori si talentati scriitori ai lumii este perceput si trait de fiecare in moduri total diferite. Pentru ca ciudatul meu este diferit de ciudatul altora.

Ciudatului meu ii plac momentele de liniste in care reflecta asupra trairilor si intamplarilor din trecut desi nu mai reprezinta mare lucru in prezent si nu influenteaza viitorul. Ii place sa creeze scenarii invocand vechi intamplari neplacute pe carele regizeaza dupa propriul plac aratandu-si fata sadica si violenta pe care o tine bine ascunsa intr-una din camarutele din fundul imaginatiei.

Ciudatul meu timid care se ineaca in propriile ganduri tulburi care altora li se par absurde, lipsite de importanta si sens, imposibil de inteles. Ciudatii oricum nu vor intelege. Cum nici eu nu ma voi stradui sa ii inteleg. Egoismul imi spune sa nu o fac.

Ciudatul meu curios, avid in a cunoaste cum functioneaza una, alta ii place sa fie intotdeauna bine informat si la curent. Ciudatul meu imi spune ce sa fac si ce nu. Ii place sa se joace cu nervii si fobiile mele aplificand orice traire de zece ori astfel incat sa-mi dea strania senzatie a unor atacuri de panica inexistente si totusi resimtite in intregul fizic. Ciudatul meu se vrea bolnav inchipuit. Ce ciudat idiot! Totusi idiotul este interesant si nu-mi lasa timp sa ma plictisesc. Imi da voie sa am impresia ca intr-o zi voi invata sa il controlez dupa propriul plac. In van insa.

Oricum, eu si ciudatul am inceput sa ne intelegem si sa ne acceptam. As putea spune ca ne iubim de-a dreptul. Eu gagica simpatica el ciudat frumos.

Nu e gelos, ba chiar ma invata sa iubesc sincer si imi sopteste intotdeauna ca iubirea e incredere, sinceritate si inca un element ce nu poate fi scris sau rostit deoarece nu exista in dex ci doar in trairi si atingeri. M-a invatat ca o privire poate dezbraca un suflet cum nu va reusi niciodata cineva sa dezbrace un trup. Mi-a aratat cata frumusete se ascunde in interiorul unor ochi verzi patrunzatori, m-a facut sa realizez cata siguranta si energie imi ofera o imbratisare de-a lui atunci cand ma astept mai putin. L-a ales pe el ca sa-mi demonstreze ce inseamna iubirea si mi-a dat voie sa iubesc pe cineva mai mult decat ma iubesc pe mine.

Ciudatul imi aminteste mereu ca tot ce urca trebuie sa coboare. Reversul medaliei. Tot ce ma ridica la un momentdat ma va lasa sa pic in gol insa imi va oferi sanse nesfarsite sa incerc iar si iar dar de fiecare data mai pregatita decat datile precedente. Si impactul realitatii de care ma voi izbi de fiecare data nu va mai fi la fel de dureros deoarece am invatat in trecut cum sa cad.

Ciudatul meu imi spune sa iubesc oamenii, pentru ca primesti ceea ce oferi, iar ciudatul meu se hraneste cu iubire si prietenie. Se invineteste usor atunci cand monstrii judeca aparentele fara sa stie ce soi de rautate le iese din groapa de gunoi vorbitoare. Atunci ciudatul se infurie, iarta dar nu uita.

Nu uraste, considera ca avem o cantitate substantiala de ura si clar nu ducem lipsa de resentimente. Ciudatul meu nu este frumos, este al meu si este extraordinar. In buletin este trecut sub numele de Boerescu Alexandra-Cristina.

alxb

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s